Text 26 May Un copil de 50 de ani

S’a nascut pentru a darui si a fost inconjurat de mii de oameni toata viata, dar a murit singur.

Michael Jackson, s’a nascut intr’o familie care l’a scos din anonimat pentru a marca lumea. De la varsta de 5 ani cand a pasit pentru prima data pe scena si pana cand a parasit lumea asa cum o stim noi, a fost un nume cunoscut si discutat de toti.

Seria de filme personale. Partea I: http://www.youtube.com/watch?v=IhK1cKBut_o

Personalitatea dubla pe care a avut’o l’a facut sa fie privit cu scepticism, ironie si badjocura, dar si cu iubire si intelegere.

Lipsa unei copilarii l’a afectat in asa masura incat a pastrat copilaria in el toata viata, construindu’si propriul Neverland si facand glume si farse indiferent de ocazie.

Pe de alta parte, era Michael Jacson, personajul public perfectionnist si inovator, dar modest. Nu i’a placut niciodata sa se laude, ascunzandu’se in spatele altora carora le oferea creditele ce i se acordau.

Pe plan muzical, Michael Jackson a debutat pe scenă ca profesionist la vârsta de 11 ani, fiind membru al formaţiei The Jackson 5 şi şi-a început cariera solo în 1971, când încă era în grup. Următoarele 5 albume pe care le-a lansat aveau să devină cele mai vândute albume din toate timpurile. Thriller rămâne şi aztăzi cel mai bine vândut album din istorie, cu peste 110 milioane de copii vândute în întreaga lume.

În timpul carierei sale, Michael a devenit unul dintre puţinii artişti care au intrat de două ori în Rock and Roll Hall of Fame. Printre alte realizări se numără şi 13 recorduri Guinness, incluzând recordul pentru „ cel mai de succes entertainer din toate timpurile”, 14 premii Grammy, 26 premii A.M.A.(American Music Awards), 12 premii W.M.A.(World Music Awards) şi vâzări de peste 750 de milioane de unităţi. A câştigat deasemenea numeroase premii pentru acţiunile umanitare şi a fost distins de către doi preşedinţi ai Statelor Unite. A fost numit artistul „Deceniului”, „Generaţiei”, „Secolului” şi „Mileniului” şi a intrat în Songwriters Hall of Fame în 2002. Michael Jackson este cel mai premiat artist din toate timpurile şi artistul cu cele mai multe recorduri Guiness.

Toate videoclipurile sale sunt povesti care transmit un mesaj. Toate sunt inchipuite si regizate de el, fiecare pornind din sufletul celui care a vazut lumea exact asa cum este ea: frumoasa, dar rea si ignoranta.

Repetitiile si se incheiau de fiecare data cu o rugaciune, strangeri de maini, imbratisari si multumiri, iar dupa fiecare filmare, urma o petrecere.

Si’a dorit mereu o lume mai buna, oameni cu respect pentru oameni si pentru mediul in care traiesc, a multumit mereu celor care il inconjurau si spunea tutror “I love you!” cu sinceritatea unui copil.

Pentru mine, care am crescut ascultand muzica lui, va ramane mereu pe locul I in topul oamenilor de luat drept model.

"Era un bărbat-copil cu un talent imens şi cu un temperament liniştit. Muzica lui va rămâne pentru totdeauna în memoria tuturor oamenilor, iar amintirile mele despre momentele petrecute cu el vor fi întotdeauna fericite”. Paul McCartney

„…am admirat foarte mult talentul său extraordinar. A fost un gigant al muzicii şi va fi o legendă a lumii. Ne va lipsi foarte mult.” Nelson Mandela

In loc de incheiere: http://www.youtube.com/watch?v=qYHguBEXkac

Text 24 May Dupa 25 de ani de viata

… m’am trezit intr’o zi stand in fata oglinzii si privind la ceea ce sunt. Incotro? Indata termin o facultate si drumul se termina in ceata. Dar pana acum?

Intrebarea: Care e cea mai interesanta amintire de pana acum?

Raspuns: Ar putea fi cea de acum 22 de ani cand, impreuna cu ai mei si inca vreo 3 persoane de la club, am mers la Mina lui Mantz de la Valea Putnei pentru a vedea cum mai merg lucrurile pe acolo, sa facem curat dupa vizitatorii care lasa (ca in totdeauna) gunoaiele la gura pesterii. Ma plictiseam cumplit. Lumea misuna in jurul meu, dar nu aveam ce face. La un moment dat au venit 2 persoane (un el si o ea) curiosi sa vada ce facem. Afland ca e o pestera si ca noi incercam sa avem grija de ea, s’au mirat. Eu, am gasit portita de scapare. Am luat o lanterna si i’am intrebat daca vor sa vada cum e inauntru si am disparut. Cei doi m’au urmat. Aceasta poveste o spun ai mei de fiecare data cand ne intreaba cineva de cati ani merg cu ei pe munti.

Intrebarea: Sa inteleg ca esti unul din copiii care nu au probleme cu frica de intuneric?

Raspuns: Chestia cu frica de intuneric este o chestie nascocita de americani pentru a’i face pe copiii lor sa fie mai cuminti. Singurul rezultat este un consum mai mare la factura de curent. Pe cand aveam vreo 5 ani, am pornit cu ai mei noaptea (pentru ca asa a ajuns trenul in gara si nu avea rost sa asteptam pana dimineata) spre locul de campare din mijlocul padurii, in apropiere de Pestera Rapa Vanata (Muntii Valcan). Eu am fost invatata sa imi port singura bagajul, bineinteles, pe masura mea. Dar mi s’a parut prea greu. Am lasat in mijlocul potecii rucsacelul si sacul de dormit. Dupa ce cortul si restul bagajelor au fost amplasate, ai mei au observat ca lipseste ceva. Eu vanam fluturi la lumina lampii de carbid cand a venit la mine tata si m’a intrebat unde imi este bagajul. I’am spus ca era prea greu si ca nu mai aveam chef sa il car asa ca l’am lasat in urma. M’a trimis dupa el. Tot drumul am plans, dar nu de frica, ci de ciuda ca nu m’a lasat sa ma joc cu fluturii.

Intrebarea: Tipic pentru fetite. Fluturii. Ce alte animale iti placeau cand erai mica?

Raspuns: Ramele. Eram fascinata. Odata am taiat o rama sa vad daca are inima. La cat de mica si de elastica este, imi inchipuiam ca si inima e la fel. Alta data, pe cand eram la gradinita, am strans multe rame si le’am pus in dulap. Femeia de serviciu era sa faca infarct, iar eu tipam cat ma tinea gura: “Ramisoarele mele, da’mi ramisoarele!!!” Acum imi sunt indiferente. Imi plac mai mult liliecii, scorpionii, paianjenii, pisicile. Defapt toate animalele imi plac!

Intrebarea: erai o fata cuminte? Sau plina de idei si neascultatoare?

Raspuns: Foarte cuminte! Exemplar de ascultatoare. Ca exemplu, tot pe la 5 ani, in Costinesti, intr’o frumoasa dupa-amiaza, ai mei se intalnesc pe marginea lacului cu un amic. Se pun pe povesti. Eu nu ma apuc de plans sau de tras fusta mamei. Sunt foarte cuminte. Atat de cuminte incat ai mei au uitat de mine. Dupa putin aud o femei cum tipa: “Se ineaca! Copilul se ineaca!!!” Ma aplecasem sa “culeg” cativa pestisori din lac si am cazut, iar pe atunci nu stiam sa inot. Ai mei au sarit ca arsi si m’au scos din apa. Au inceput sa ma certe, dar nu stiu de ce. Eu urlam ca vreau pestisori. Ma zgariasem toata de bolovanii aia, ai mei ma certau, iar eu vroiam pestisori. In rest eram cuminte.

Intrebarea: Dar cea mai neplacuta intamplare?

Raspuns: Pestera Zanelor din Rodnei. Nu m’a deranjat niciodata ca tot mergeam acolo si tot ploua. In Rodnei daca nu ploua in 3 zile e seceta. Imi place cum se aude ploaia in prelata cortului. Nu ma deranja nici faptul ca daca ploua stateam in cort fara nici o ocupatie. Absolut nici una. Deobicei taiam biscuiti si faceam forme din ei, dar nu ma prea lasau pentru ca faceam firmituri. Mare paguba! Singura mea neplacere era pestera aia. De doua ori am intrat in P. Zanelor si de doua ori am facut hipotermie. Cica ma prosteam. Tot atunci am aflat ca sufar de claustrofobie. Erau zone in care trebuia sa ma chinui sa trec si cand nu ma mai puteam misca, intram in panica si ma enervam cumplit. Defapt atunci nu constientizam ce e, acum stiu pentru ca tot asa ma simt intr’un autobuz aglomerat. Deci P. Zanelor ramane cea mai nasoala experienta din viata mea de pestereala.

Intrebarea: Ceva regrete? Adica ti’ai fi dorit altceva?

Raspuns: In ciuda faptului ca nu am avut niciodata prietene si nici “prietena mea cea mai buna” si ca nu am avut niciodata cu cina sa imi impart gandurile si altele, nu as schimba nimic. Imi pare rau ca am plecat din Suceava si ca nu mai facem drumetiile de alta data, dar asta nu e din cauza noastra. Tou suntem o familie de calatori, iar eu port sangele acesta in mine. La vara plec pana in Norvegia, in plimbare, in decembrie tata pleaca in Antarctica, iar mama si cu mine in Africa de Sud. Imi plac in continuare liliecii si vreau sa invat sa depun proiecte pentru protectia lor pentru ca este nevoie de asa ceva. Nu, nu regret. Pentru orice dar exista o plata, iar acest dar nu l’as da pentru o prietenie.

Text 20 Apr Homo sapiens, inca o specie de mamifer

Ca orice animal, omul ucide pentru a’si satisface foamea. O fi oare corect?

Doar partial! Omul mai ucide si din placere, iar dovada reiese din experimentul “Jocul mortii” (http://www.youtube.com/watch?v=4DPXcoYxfgs&feature=related). Oamenii sunt animale instictive si usor de manipulat. Cand prind gustul puterii, mai ales asupra unei alte vieti, si cand mai sunt si impulsionati/incurajati, devin mai primitivi si mai instinctivi decat toate creaturile pe care le injosim numindu’le animale.

In “Jocul mortii”, oamenii au fost pusi in situatia de a lua decizii cu privire la soarta altui om. Multi au mers prea departe si l’au ucis. De ce, ne intrebam.

Mai aproape de noi, in Romania, la Pitesti, acelasi sentiment de putere a orbit alti oameni, determinandu’i sa ucida personalitatea si viitorul altora (http://www.experimentulpitesti.org). Experimentul de la Pitesti nu poate fi considerat un experiment ci un genocid. Cu totii suntem incercati de sentimente de frica, mila, durere si altele cand auzim de Auschwitz, dar nu stim ce s’a intamplat sub ochii nostri, pentru ca totul a fost tinut secret.

Oare cei care au jucat in “Jocul mortii” cum au mai putut dormi cu gandul impacat duca ce au ucis un om… pentru ca a gresit raspunsul unor intrebari.

Suntem animale instinctive cnad vine vorba de a tortura, de a simti puterea cum ne transforma in masini de ucis, cand mintea este in stare de a fabrica idei si scenarii oribile…

Text 30 Mar —-Valley of flowers—- (take II)

Filmul poate fi interpretat ca o lectie ca natura isi are cursul ei si ca noi, maruntii omuleti, oricat de mult am incerca, nu avem nici cea mai mica sansa sa trisam, sa ne impotrivim caii normale.

Ushna si Jalan s’au incapatanat sa se intoarca impotriva, iar sfarsitul a fost mai dureros decat ar fi trebuit.

Coloana sonora este dinamimca si languroasa, transparenta chiar, imbinata perfect cu secventele filmului.

Text 30 Mar Bianca Brad duce “Mame de Ingeri” in America

http://www.realitatearomaneasca.ro/content.php?c=articole&id_categorie=3&articol_id=9860&article=bianca+brad+duce+mamele+de+ingeri+in+america

De ce fac vedetele acte caritabile? Unele pentru ca au un motiv intemeiat - au trecut prin acea experienta zguduitoare si au avut parte/au avut mare nevoie de un sprijin - altele pentru reclama sau relansarea in atentia presei.

Text 19 Mar Valley of Flowers

O poveste de dragoste asiatica, o poveste de neuitat despre pasiune, moarte si reincarnare. O poveste care se intinde pe doua secole, din Drumul Matasii a secolului 19, pana in Tokyo al zilelor noastre.

Filmul este in regia lui Pan Nalin, dupa scenariul scris de acesta impreuna cu Anurag Kashuap (dialogul hindi) si Saarah Besan Shennib, coautor.

A fost premiat la Festivalul Filmului Indian de la Los Angeles pentru cel mai bun regizor.

In rolurile principale se afla Milind Soman (Jalan) si Mylene Jampanoi (Ushna).

Am sa mai scriu… inca nu stiu ce.

Video 13 Mar
Text 29 Jan Mass-media în viitor

La început, inainte de apariţia tiparului, informaţia circula pe cale orală. Reprezentanţii puterii politice şi administrative transmiteau hotărârile, înştiinţările, pe cale orală, prin viu grai; oamenii erau chemaţi în mijlocul cetăţii, în pieţele publice pentru a li se comunica diverse lucruri: hotărâri legislative (taxe, biruri pe care le aveau de plătit etc.), proclamarea unor titluri nobiliare, înştiinţări privind victoria sau înfrângerea în război etc. Informaţia circula în comunităţi restrânse.

Odată cu apariţia tiparului, la mijlocul secolului al XV-lea, comunicarea între oameni începe să se extindă. Există, începând cu acest moment, posibilitatea de a stoca informaţia, de a o multiplica şi de a o răspândi.

Ziarele au fost primul mijloc de informare de mare audienţă. Acestea au apărut în secolul al XVII-lea, iar în secolul al XIX-lea cele mai respectate, precum The Times în Marea Britanie, exercitau o influenţă puternică asupra clasei mijlocii educate care forma “opinia publică”. Mai târziu, datorită unui sistem de învăţământ îmbunătăţit şi datorită progresului economic, s-au creat condiţiile unei audienţe a presei scrise.

În secolul XX, însă, o dată cu apariţia calculatoarelor, începe să se contureze din ce ăn ce mai bine un nou domeniu: internetul. Comoditatea tot mai crescută a publicului şi aviditatea tot mai mare de gratuit sunt dezvoltate de internet şi speculate de siturile care se dezvoltă pentru a acapara un număr cât mai mare de oameni.

În ultima vreme, tot mai multe ziare îşi dezvoltă şi o ediţie online a publicaţiei. Un exemplu elocvent este revista pentru adolescente ELLEgirl, care a renunţat definitiv la varianta clasică de publicare, în favoarea celei virtuale. Internetul este mult mai rapid, oamenii preferă informarea mult mai comodă şi încă gratuită dată de acest mediu. Ba mai mult, sumele obţinute din publicitate pentru presa scrisă sunt din ce în ce mai mici: trei mari trusturi de presă scrisă din SUA (New York Times, Tribune şi McClatchy) au raportat scăderi ale profitului în urma orientării publicitarilor spre Internet.

Însă această gratuitate va dispărea cât de curând, întrucât există deja publicaţii online care nu mai oferă articole integrale în mod gratuit, aceasta fiind o reacţie naturală de protejare a propriei afaceri. Vor apărea, după spusele lui Mihai Coman, antropolog mass-media si decan al Facultatii de Jurnalism, eventuale abonamente pe servicii, zone de interes sau chiar persoane.

Pe de alta parte, o parte dintre redactorii unor cotidiane de renume din ţară sunt îngrijoraţi şi indignaţi de faptul că revistele/ziarele online vor ajunge să dezvolte o afacere pe seama informaţiilor oferite de presa scrisă, adică pe munca jurnaliştilor.

Acest mod de lucru este oarecum normal, ţinând cont că presa online este abia la început în România, iar furnizarea de informaţii pe Internet se face în continuare haotic.

Asadar, cum schimbă internetul viaţa presei scrise? Se pierd cititori sau se caştigă alţii noi? Într-adevăr, vânzările ziarelor sunt afectate, dar vor reuşi acestea să menţină treaz interesul publicului pentru forma clasică a presei? Rămane de văzut dacă oamenii vor renunţa la mirosul cernelii de tipar în favoarea folosirii tot mai dese a butonulului de «scroll» al mouse-ului.

Raportul, elaborat de Pew Internet and American Life Project, citat de ediţia online a jurnalului ZeeNews, spune că o cinicme (20%) din americani obţin informaţiile ştiinţifice de pe internet, în timp ce 41% se adresează programelor de televiziune.

Doar cu 14% sunt cotate revistele de specialitate şi ziarele, iar radioul numai cu 4% în cazul conexiunilor internet de bandă largă ori cu viteze de transfer foarte mari, 34% din utilizatori se bazează pe informaţia online şi 33% pe informaţia difuzată de televiziune. În ceea ce priveşte ştirile de interes general, situatia se schimbă radical. Televiziunile naţionale, radiourile şi presa locală se află în faţa portalurilor de informaţii generale. Internetul depăşeşte numai ziarele naţionale aflate în criză de cititori. În jur de 87% dintre americani au căutat măcar o dată informaţii ştiinţifice sau “serioase” pe internet şi nu în alte surse, se arată în raportul Pew.

Aceeaşi tendinţă de creştere a informaţiei de pe internet se remarcă şi în România. În luna octombrie a anului 2008, ediţiile online ale principalelor publicaţii au înregistrat un număr record de vizitatori pe fondul creşterii numărului de români care au accesat internetul şi a utilizatorilor din străinătate care au vizitat site-urile româneşti, informează NewsIn.

Laura Done

Bibliografie:

http://www.wall-street.ro/articol/IT-C-Tehnologie/22328/Internetul-vs-TV-audiente-active-si-atractive.html

http://www.business-adviser.ro/internet_internet_vs_presa_scrisa.html

http://www.referatele.com/referate/diverse/online13/PRESA—A-PATRA-PUTERE-IN-STAT—-Definirea-presei-Evolutia-presei-in-decursul-timpului-Rolul-presei-L.php

Photo 18 Nov Rhinolophus ferrumequinum (Liliacul mare cu potcoava)
Descriere morfologica:
Este un liliac de talie mare. Lungimea corpului este de 52 – 71 mm, anvergura aripilor de 35 – 40 cm, iar greutatea corpului este de 13 – 27g.
Aspectul exterior:
Culoarea blanii variaza in limite mari, de la roscat-cenusiu, pana la gri deschis. Abdomenul este deobicei mai deschis decat spatele. In timpul repausului se inveleste cu aripile. Nasul are forma unor excescente care ii dau forma unei potcoave, de unde provine si denumirea speciei.
Raspandirea:
Este raspandit de la nordul Africii si Peninsula Arabica pana in muntii Himalaya, Koreea si Japonia, incluzand Europa de sud-vest si centrala. In Republica Moldova a fost prins un singur exemplar.
Habitatul de adapostire si nutritie:
Poate fi intalnit in munti pana la altitudinea de 3500m, in apropierea lacurilor, si in deserturi. Vara se adaposteste in pesteri, mine si alte cavitati subterane, uneori in podurile caselor. Iarna hiberneaza in cavitati subterane.
Modul de nutritie si preferintele alimentare:
Vaneaza in apropierea adaposturilor, la inaltimi mici, prinzand insecte din zbor sau colectandu-le ocazional de pe pamant. Se graneste cu insecte de dimensiuni mari, hrana preferata fiind fluturii de noapte, carabusii si alti gandaci.
Reproducerea:
Se imperecheaza toamna, la sfarsitul lui septembrie. Perioada de gestatie este de trei luni. Puii, de obicei cate unul, se nasc la mijlocul lui iulie si sunt alaptati timp de 7 saptamani.
Hibernarea:
Perioada de hibernare incepe la inceputul lui noiebrie si pana in martie.
Migratia:
Sunt posibile migratii localedin adaposturile de iarna in cele de vara.
Comportament social:
Formeaza colonii de 50 – 200 de exemplare, iar in rare cazuri, coloniile pot ajunge pana la 600 de indivizi.
Longevitatea:
Traiesc pana la 30 de ani.

Rhinolophus ferrumequinum (Liliacul mare cu potcoava)

Descriere morfologica:

Este un liliac de talie mare. Lungimea corpului este de 52 – 71 mm, anvergura aripilor de 35 – 40 cm, iar greutatea corpului este de 13 – 27g.

Aspectul exterior:

Culoarea blanii variaza in limite mari, de la roscat-cenusiu, pana la gri deschis. Abdomenul este deobicei mai deschis decat spatele. In timpul repausului se inveleste cu aripile. Nasul are forma unor excescente care ii dau forma unei potcoave, de unde provine si denumirea speciei.

Raspandirea:

Este raspandit de la nordul Africii si Peninsula Arabica pana in muntii Himalaya, Koreea si Japonia, incluzand Europa de sud-vest si centrala. In Republica Moldova a fost prins un singur exemplar.

Habitatul de adapostire si nutritie:

Poate fi intalnit in munti pana la altitudinea de 3500m, in apropierea lacurilor, si in deserturi. Vara se adaposteste in pesteri, mine si alte cavitati subterane, uneori in podurile caselor. Iarna hiberneaza in cavitati subterane.

Modul de nutritie si preferintele alimentare:

Vaneaza in apropierea adaposturilor, la inaltimi mici, prinzand insecte din zbor sau colectandu-le ocazional de pe pamant. Se graneste cu insecte de dimensiuni mari, hrana preferata fiind fluturii de noapte, carabusii si alti gandaci.

Reproducerea:

Se imperecheaza toamna, la sfarsitul lui septembrie. Perioada de gestatie este de trei luni. Puii, de obicei cate unul, se nasc la mijlocul lui iulie si sunt alaptati timp de 7 saptamani.

Hibernarea:

Perioada de hibernare incepe la inceputul lui noiebrie si pana in martie.

Migratia:

Sunt posibile migratii localedin adaposturile de iarna in cele de vara.

Comportament social:

Formeaza colonii de 50 – 200 de exemplare, iar in rare cazuri, coloniile pot ajunge pana la 600 de indivizi.

Longevitatea:

Traiesc pana la 30 de ani.

Text 3 Nov In viitor

Voi incerca sa scriu in fiecare zi despre cate o specie de lilieci, incepand cu Europa… sper sa pot scrie in fiecare zi… depinde de multe chestii… dupa aceea… depinde de mareriale.

Sper doar sa aveti rabdare si sa va intereseze.

SPOR!


Design crafted by Prashanth Kamalakanthan. Powered by Tumblr.